Peste asteptari
Autor: Lori Balogh  |  Album: "Te iubesc cu o iubire vesnica"  |  Tematica: Dragoste
Resursa adaugata de loribalogh in 18/03/2011
    12345678910 0/10 X



                                                               Peste asteptari


Sursa: www.loribalogh.ro

         www.resursebiblice.ro


         Eram in anul doi de liceu. A fost anul in care mi-am ales profesiunea pe care as fi dorit sa o practic: medicina. Si, deoarece colegul meu de banca dorea sa devina inginer, am dus multa munca de lamurire cu el ca sa-mi urmeze exemplul. In cele din urma l-am convins.


         Ne-am apucat amandoi sa ne pregatim pentru medicina si, dupa bacalaureat, ne-am dus impreuna la examen. Rezultatul: el a reusit, iar eu am picat la examen. El-fara Dumnezeu, iar eu- cu El. Ceea ce se intampla cu mine era sub asteptarile mele…


         Pentru ca armata batea la usa, am alergat la prima scoala postliceala sanitara, m-am uitat pe lista optiunilor de examen si am ales”la intamplare” una din ele. Pentru mine, important era sa scap de armata, avand in minte planul ca, dupa terminarea primului an, sa incerc din nou la medicina.


         Am reusit sa iau cu brio examenul de admitere, apoi am inceput sa intru in tainele profesiei alese “la intamplare”.A inceput sa-mi placa ceea ce faceam, astfel incat, la sfarsitul primului an de studii, am renuntat sa incerc din nou la medicina. Doream mai intai sa termin aceasta scoala, urmand ca, dupa aceea sa incerc din nou. Dupa terminarea scolii postliceale eram hotarat: aceasta era profesiunea care imi placea, prin urmare am renuntat definitiv la gandul de a deveni medic. Primisem si o repartitie foarte buna, chiar in orasul natal, asa ca, adio medicina! Totul era perfect, si ceea ce se intampla cu mine era peste asteptarile mele...


         Am inceput sa lucrez. Eram entuziasmat de noua mea profesie, insa curand au inceput problemele. In tara fiind un regim comunist, nu puteam fi inteles si acceptat cu credinta mea. Au inceput sicanarile, penalizarile, avertismentele, sedintele de sindicat si de U.T.C. , discutiile in cadrul conducerii si notele explicative pe care trebuia sa le dau saptamanal. In cele din urma, dupa cateva luni de tracasari de tot felul, mi s-a pus in mana cartea de munca, avand inscris pe ea articolul din codul muncii de atunci, care indica motivul desfacerii contractului de munca-indisciplina la locul de munca.


         Eram somer, si ceea ce se intampla cu mine era sub asteptarile mele…
         Am zabovit mai bine de doi ani pe un santier de constructii, singurul loc in care mi se permitea sa pazesc Sabatul biblic. Lucram ca necalificat, era greu, dar eram fericit ca imi puteam urma consiinta curata. Dupa cei doi ani,un prieten dintr-un oras apropiat mi-a spus ca , in orasul respectiv urma sa se deschida un dispensar nou, fiind disponibile trei locuri noi de munca. Nu indrazneam sa ma gandesc mai departe, dat fiind faptul ca traiam tot sub regim comunist, iar ceea ce scria in cartea mea de munca atarna ca o tinichea de mine, oriunde m-as fi indreptat. Prietenul a insistat  totusi. Mi-am luat inima in dinti si m-am prezentat in cabinetul medicului-sef, pentru a discuta cu el problema mea speciala. Ma asteptam la un refuz categoric, dar nu a fost asa.


         “Sa vii la examen! Sa nu cumva sa nu vii!”,
mi-a spus el hotarat.
         Ceea ce se intampla cu mine in acele momente era peste asteptarile mele…
         Din cei sapte candidati inscrisi, in ziua examenului s-au prezentat doar trei, exact cat era numarul de posturi libere. Am luat examenul, apoi mi s-a dat noul loc de munca, avand un program de lucru astfel alcatuit incat in cei noua ani de regim comunist care au mai fost, nu am mai avut nici o problema cu respectarea zilei de odihna. Din nou, ceea ce traiam era peste asteptarile mele…


         Au urmat apoi alte si alte experiente de viata: casatoria, primirea unei locuinte, posibilitatea deschiderii unui cabinet particular, si multe altele. De fiecare data, ceea ce mi-a oferit Dumnezeu a fost mult, mult peste asteptarile mele. Chiar daca in unele momente din viata am avut sentimentul trecator al unor esecuri, dupa trecerea anilor, privind in urma la felul in care m-a calauzit Dumnezeu, pot afirma cu certitudine ca acesta a fost drumul pregatit de El pentru mine.


         De ce v-am povestit toate acestea, desi intr-un mod atat de telegrafic?  Pentru simplul motiv ca, in aceasta ocazie doresc sa meditam la bunatatea lui Dumnezeu care trece peste asteptarile noastre.


         Este placut sa vorbim despre subiecte ca acesta, nu-i asa? Daca insa, ne place sa auzim despre iubirea lui Dumnezeu care intrece orice cunostinta, daca ne place sa vorbim despre bunatatea Sa care intrece orice asteptari, este pentru ca avem nevoie de ele, mai mult decat avem nevoie de apa, de hrana, de aer sau de soare.


         Un singur exemplu doresc sa dau, pentru a argumenta marea noastra nevoie dupa dragostea si bunatatea lui Dumnezeu. Biblia vorbeste despre pocainta ca fiind o conditie de baza pentru ca un om sa fie mantuit. Dar cum se poate ajunge la o pocainta adevarata?


         Il auzi pe cate un om spunand:
         “Mai am putin pana la pensie, apoi am sa ma pocaiesc.”

         Sau: “Cand am sa simt ca se apropie ziua mortii, am sa ma intorc la Dumnezeu.”
         Sau: “Mai am de terminat butoiul cu vin din beci, si baxurile cu tigari pe care tocmai le-am cumparat, apoi am sa incep o viata noua.”


         Ce iluzii desarte! Poate un om sa se intoarca la Dumnezeu la comanda? Poate un om sa regrete pacatul atunci cand isi propune acest lucru, chiar daca acum isi propune sa-l faca in continuare?


         Cu siguranta ca nu va putea! Pocainta inimii noastre nu se produce atunci cand ne propunem noi acest lucru. Singurul lucru din acest Univers care poate sa trezeasca in inimile noastre regretul pentru relele facute este doar dragostea lui Dumnezeu.


         “Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?”- intreaba apostolul Pavel in mod retoric.( Romani 2,4 u.p. )  


         Da! Bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Sa fata de noi sunt singurele argumente in fata carora cele mai impietrite inimi omenesti  nu mai opun rezistenta. Omul capituleaza in fata Creatorului sau nu datorita groazei, nici datorita fricii de pedeapsa, nici datorita argumentelor logice sau filozofice, ci doar atunci cand are revelatia iubirii divine care il copleseste.


         Iata de ce avem atat de mult nevoie sa meditam, sa vorbim si sa ne bucuram de dragostea si bunatatea cerului fata de noi!


         Imi este nespus de greu sa aleg din multimea pasajelor biblice pe cele mai semnificative. Voi incepe totusi, cu o parabola rostita de Mantuitorul- Pilda robului nemilostiv-, oprindu-ma doar asupra unui singur aspect.


         Pilda, pe care o gasim relatata pe larg in Matei 18, 21-35, ne vorbeste despre un rob nespus de indatorat fata de stapanul sau. Daca ar fi sa actualizam datoria acestuia, suma ar reprezenta circa 6.221.880 dolari, o suma imensa .


         Vazand cat de mare este aceasta suma, ne punem niste intrebari firesti:
         Ce fel de stapan este acesta , incat are incredere sa imprumute cuiva o suma atat de mare?   Mai mult decat atat, cum a putut avea incredere intr-un rob, si in faptul ca acesta va avea candva posibilitatea de a-i inapoia banii imprumutati? .


         Dar ceea ce este cu adevarat uimitor de abia urmeaza. Vine scadenta. Robul incearca sa traga de timp:
         “Doamne, mai ingaduieste-mi, si-ti voi plati tot.”-ii promite el stapanului sau.
         “Tocmai mi-am facut o firma de import-export si voi face afaceri bune cu ea. Daca nu va merge, voi pleaca in Spania sau Italia, voi munci zi si noapte pana voi aduna toti banii pe care ti-i datorez. Intre timp, am trimis o multime de plicuri cu capace si etichete, poate voi castiga marele premiu. Mai joc saptamanal si la Loto, poate iese si de acolo ceva. Voi apela si la rudele din strainatate sa ma ajute…Mai ingaduieste-ma, stapane, si-ti voi plati. Cu siguranta iti voi plati.”


         Stapanul insa, se uita la el cu mila si-i spune:
         “Stiu ca vrei sa-mi platesti datoria, dar, crede-ma, nu vei putea. Firma in care iti pui atatea sperante va da faliment, stiu asta. Vrei sa pleci la munca in strainatate, insa banii pe care-i vei castiga acolo de abia iti vor ajunge pentru nevoile familiei tale. Cat despre castigurile peste noapte pe care visezi ca le vei avea, sunt doar iluzii desarte. Ajutorul rudelor din Occident? De abia se descurca in mijlocul propriilor probleme. De aceea, uite, eu iti iert toata datoria.”      

          Datele parabolei ne pun in uimire inca de la inceput. Se pare ca acest “stapan” despre care ne vorbeste Mantuitorul, este unic, caci gestul sau de a imprumuta pe un rob cu o suma atat de mare intrece orice asteptari. Dar mai incredibil decat gestul sau de a imprumuta unui simplu rob o suma asa de mare, este gestul iertarii robului de aceasta  datorie uriasa. Este atat de unic acest “stapan”, incat el nu poate fi gasit printre oamenii egoisti si banuitori. Acest “stapan” nu poate fi decat Unul singur: Tatal ceresc .  


         Care este mesajul central pe care Mantuitorul doreste sa ni-l transmita prin aceasta pilda? Este usor de remarcat: Avem un Tata ceresc a carui bunatate si dragoste intrec orice asteptari.


         Nu suntem noi primii care am ajuns la aceasta descoperire. Toti cei care s-au apropiat de El fara prejudecati, cu o inima sincera de a-L cunoaste pe Dumnezeu asa cum este El in realitate, au ajuns la aceeasi convingere. Gustand din bunatatea Sa in diferite imprejurari ale vietii, acesti oameni au ramas uimiti de ceea ce au vazut si inteles in legatura cu caracterul divin.


         Priviti, va rog, la experienta imparatului Solomon, in momentele de inceput ale noii sale responsabilitati. Dandu-si seama de povara ce apasa asupra lui, si realizand ca singur, fara ajutor divin, nu va reusi, Solomon Ii cere lui Dumnezeu:
         “Acum Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tau sa imparateasca in locul tatalui meu David; si eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat…Da dar robului Tau o inima priceputa, ca sa judece pe poporul Tau, sa deosebeasca binele de rau! Caci cine ar putea sa judece pe poporul Tau, pe poporul acesta asa de mare la numar!”  1Imparati 3,7;9


         Ma intreb, oare cati oameni din milioanele care Il cauta pe Dumnezeu si care umplu pana la refuz bisericile lor, Il cauta pentru intelepciune? Privesc adesea la multimile de oameni care participa cu sutele de mii la diferite sarbatori religioase; sunt in stare de multe sacrificii pentru a putea participa la o procesiune sau o sarbatoare din calendar. Insa atunci cand reporterul ii intreaba de ce si pentru ce fac asemenea sacrificii, raspunsul este aproape mereu acelasi: “Am venit aici sa ne rugam pentru sanatate, pentru binele tuturor.”


         Frumos spus, dar insuficient! In aceasta privinta Solomon a inteles ceva mai mult din prioritatea nevoilor umane. El putea sa se roage pentru intarirea puterii sale, pentru ocrotire din partea lui Dumnezeu, atat la granitele tarii, cat si fata de pericolele interne. Solomon putea sa-I ceara lui Dumnezeu recolte bogate, pasuni verzi, turme numeroase, sanatate pentru sine si pentru poporul sau. Cu toate acestea el cere un singur lucru: intelepciune.


         Scriptura subliniaza un amanunt interesant:
         “Cererea aceasta a lui Solomon a placut Domnului. Si Dumnezeu a zis: “ Fiindca lucrul acesta il ceri, fiindca nu ceri pentru tine nici viata lunga, nici bogatii, nici moartea vrajmasilor tai, ci ceri pricepere, ca sa faci dreptate, voi face dupa cuvantul tau. Iti voi da o inima inteleapta si priceputa, asa cum n-a fost nimeni inaintea ta si nu se va scula nimeni niciodata ca tine.
         Mai mult, iti voi da si ce n-ai cerut: bogatii si slava, asa incat in tot timpul vietii tale nu va fi nici un imparat ca tine.
         Si daca vei umbla in caile Mele, pazind legile si poruncile mele, cum a facut David, iti voi lungi zilele.”  
    1 Imparati 3, 10-14


         Oare ce simtaminte traia Solomon in momentul in care primea un asemenea raspuns peste asteptari din partea lui Dumnezeu? Nu era sufletul sau inundat de recunostinta fata de un asa Dumnezeu? Nu era el motivat sa-I slujeasca cu o devotiune totala?


          Un pastor afirma odata ca atunci cand se asteapta la o mustrare sau o pedeapsa din partea lui Dumnezeu, pentru ca facuse ceva ce nu era dupa voia Lui, El “l-a lovit” cu o binecuvantare la care nu se astepta. Si se simtea atat de rusinat! Nici o mustrare sau pedeapsa din lume nu sunt in stare sa aduca in sufletul omului atata rusine de sine si atata pocainta, cat poate aduce bunatatea peste asteptari a lui Dumnezeu.


         Priviti acum si la experienta batranului patriarh Iacov!
         Pregatindu-se de apusul vietii lui atat de zbuciumate, inainte de a inchide ochii sai obositi de batranete, Iacov are o intalnire speciala cu Iosif. In dialogul dintre cei doi, batranul patriarh ii spune la un moment dat fiului sau :
         “Nu credeam ca am sa-ti mai vad fata, si iata ca Dumnezeu m-a facut sa-ti vad si samanta.”     Geneza 48, 11


         La data aceea Iacov era in varsta de 147 ani. Stiti cati ani a trait el cu durerea sufleteasca de a-l fi pierdut pe Iosif pentru totdeauna? Sa facem o socoteala simpla! La varsta de 17 ani Iosif este vandut de fratii sai, ajungand in Egipt. Urmeaza 13 ani petrecuti in casa lui Potifar, apoi in inchisorile Egiptului. La varsta de 30 de ani, Iosif este eliberat din inchisoare si inaltat la rangul de prim- ministru al tarii. Urmeaza 7 ani de belsug, apoi 2 ani de foamete , la sfarsitul carora Iosif isi revede familia. In total, 22 de ani in care Iacov traieste cu convingerea ca fiul sau este mort.


         Si iata ca, dupa 22 de ani in care uitarea isi facuse lucrarea, cand Iacov se consolase de pierderea definitiva a fiului sau iubit, si cand isi pregatea in taina apusul, Dumnezeu ii face un dar peste asteptari: i-l reda pe Iosif. Bucuria lui Iacov ar fi fost imensa chiar daca l-ar fi gasit pe fiul sau ca simplu muritor. Daca l-ar fi gasit ca sclav, muncind din greu la ridicarea piramidelor egiptene, Iacov tot s-ar fi bucurat ca fiul sau traieste. Cu cat mai coplesitoare a fost bucuria sa , intalnindu-si fiul, nu ca sclav, ci ca cel mai mare demnitar egiptean dupa faraon!
         Da! Asa este Dumnezeul nostru: un Dumnezeu al  surprizelor placute.


         Fiecare dintre noi putem adauga noi si noi argumente in favoarea acestui adevar. Cu totii avem propriile dovezi in viata noastra ca Tatal ceresc “poate sa faca nespus mai mult decat cerem sau gandim noi.” ( Efeseni 3, 20 )


         Va veni o zi a vesniciei in care vom putea lega una de alta, toate experientele celor mantuiti din toate timpurile, toate privind spre bunatatea peste asteptari a Tatalui ceresc. Va fi coplesitor sa vedem atata iubire ! Asa imi explic de ce, pe Noul Pamant, in vesnicie, cei rascumparati din blestemul pacatului, vor inalta imnuri de lauda necontenit.


         Dar, ceea ce este mai uimitor, de abia urmeaza:
         “Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”  1 Corinteni 2,9


         Lista surprizelor pregatite de Dumnezeu celor mantuiti este deschisa. Si lunga… Cat vesnicia…
         De ce face El  toate acestea pentru mine si pentru tine?
         Pentru ca vrea sa ne asigure pe amandoi:
                                               “TE IUBESC CU O IUBIRE VESNICA”

                                                                                               Lori Balogh
 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3937
  • Export PDF: 9
Opțiuni